Combaterea durerii a fost si ramane un obiectiv prioritar al practicii medicale din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastre.
La inceput medicina a aparut din ratiuni practice(plagi cusute) sau in cadrul ritualurilor (craniotomii de exorcizare a duhurilor rele). Mai tarziu devine o stiinta, se vor forma scoli de medicina. Se practica in special chirurgia de razboi si medicina bazata pe leacuri naturale.
Totul se facea fara nici o angajare sufleteasca astfel incat Homer vorbind despre medicii greci ii considera inferiori celori geti care in tratarea bolnavilor tineau cont de suflet.(Iliada).
Constient de riscurile la care era expus bolnavul sau de posibilele excese ale medicilor, Hipocrate cu marea lui autoritate concepe un cod deontologic cunoscut sub numele "JURAMANTUL LUI HIPOCRATE", juramant pe care si astazi il rostesc absolventii facultatii de medicina inainte de inceperea practicii.
" Jur pe Apolo medicul, pe Asclepios, pe Higeea si Panaceea, pe toti zeii si zeitele, luându-i ca martori ca voi îndeplini, pe cât ma vor ajuta puterile si priceperea, juramântul si legamântul care urmeaza:
Pe învatatorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotriva cu cei care m-au adus pe lume, voi împarti cu el averea mea si la nevoie îi voi indestula trebuintele, pe copiii sai îi voi privi ca pe niste frati si daca vor dori sa devina medici, îi voi învata fara plata si fara sa le cer vreun legamântPreceptele, lectiile orale si tot restul învataturii le voi împartasi fiilor mei, fiilor învatatorului meu si ucenicilor uniti printr-o fagaduiala si printr-un juramânt, potrivit legii medicale, dar nimanui altcuiva.
Voi indruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor pe cât ma vor ajuta puterile si mintea si ma voi feri sa le fac orice rau sau orice nedreptate.
Nu voi încredinta nimanui otravuri, daca îmi va cere, si nici nu voi îndemna la asa ceva.Tot astfel nu voi incredinta nici unei femei leacuri care sa o ajute sa lepede. Îmi voi petrece viata si îmi voi îndeplini mestesugul în nevinovatie si curatenie. Nu voi practica operatia scoaterii pietrelor din basica udului, lasând-o în seama celor ce se ocupa cu aceasta.În orice casa voi intra, o voi face spre folosul bolnavilor, pazindu-ma de orice fapta rea si stricatoare comisa cu buna stiinta, mai ales de ademenirea femeilor si a tinerilor, liberi sau sclavi. Orice as vedea si as auzi în timp ce-mi fac meseria sau chiar în afara de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie sa fie destainuit, socotind ca, în asemenea imprejurari, pastrarea tainei este o datorie. Daca voi respecta acest legamânt fara sa-l calc, fie sa ma bucur pe deplin de viata si de meseria mea, pururi cinstit de ceilalti, iar daca îl voi nesocoti si voi fi un sperjur, merit sa am o soarta dimpotriva "
